Aminteam pe undeva ca am trait revolutia "in direct" acum 20 ani, pe strazile Bucurestiului . As aminti trairile mele din acele ore. Mi-aduc aminte ca momentul in care am luat decizia sa merg pe strazi , l-am trait ca pe o eliberare, ca pe o dorinta de a arunca de pe mine o velinta grea si istovitoare, mi-aduc aminte ca am potrivit in buzunarul pantalonilor buletinul cu gandul marturisit in sine-mi ca , daca se intampla ceva rau, sa fiu recunoscut, sa se stie despre mine; in acel moment am avut sentimentul mortii si , prevazator am avut grija de buletin... N-am cerut si nu mi-a trebuit ulterior beneficii de revolutionar, am ramas cu acest sentiment curat. De la extaz la agonie am trecut in momentul in care a inceput sa se traga prima oara pe 22 decembrie in actuala Piata a Revolutiei inspre seara si mergeam tarandu-ma pe branci pe sub balconul CC-ului... Mi-aduc aminte de oameni , ce bucurosi eram, se simtea o fratie, o prietenie intre noi din care astazi nu stiu daca a mai ramas o frantura din ea.