Sau în momentul în care se creează tabelele:
Tabela1(cp11 - cheie primară, câmp12, câmp13)
Tabela2(cp21 - cheie primară, camp22, câmp23, cp11 - cheie externă)

În concluzie avem o legătură de la Tabela1 la Tabela2 dată de corespondenţa dintre cheia externă Tabel2.cp11 şi cheia primară Tabel1.cp11 !

Scriptul pentru crearea tabelei care conţine cheia primară:
CREATE TABLE Tabela1
(
cp11 INT PRIMARY KEY,
camp11 INT,
camp13 INT
);
GO

Scriptul pentru crearea tabelei care conţine cheia externă:
CREATE TABLE Tabela2
(
cp21 INT PRIMARY KEY,
camp21 INT,
camp23 INT,
cp11 INT NOT NULL REFERENCES Tabela1(cp11)
);
GO

Linia
cp11 INT NOT NULL REFERENCES Tabela1(cp11)
defineşte legătura de la câmpul cp11 (cheia externă din Tabela2)  la câmpul cp11 (cheie primară din Tabela1).

Cheile pot fi compuse.